sigla site

Foamea persistentă cu scădere în greutate se poate datora diabetului dezechilibrat

Autor: Dr. Sorin Ioacără
Modificat: 23 mai 2022

Un copil mic sta intr-un butoi si mananca un cartof cu pofta

Diabetul zaharat: Răspunsuri și Soluții

Foamea este o senzație normală, care poate apare uneori după doar trei ore de la ultima masă. Pofta de mâncare poate crește în condițiile unui efort sau stres deosebit.

Foamea devine patologică atunci când apare după doar două ore sau nu trece complet după alimentație. Consumul unor cantități crescute de alimente la intervale scurte de timp poartă numele de polifagie (sau hiperfagie).

Pofta crescută de mâncare în diabetul zaharat

În prezența diabetului zaharat, pofta de mâncare crescută nu se asociază cu o creștere în greutate. Din contră, consumul crescut de alimente este urmat de o scădere în greutate.

În plus, apare senzație de sete intensă, consumul unei cantități foarte mari de apă, urmat de urinat des și mult. Această asociere de semne și simptome este înalt sugestivă pentru un diagnostic de diabet zaharat.

În prezența diabetului zaharat, glucoza disponibilă în sânge nu poate intra în acele celule în care transportul este dependent de insulină. În schimb, ea va intra în exces în acele celule care pot transporta glucoză fără să aibă nevoie de insulină.

Lipsa unei cantități suficiente de glucoză în celulele din centrii care controlează senzația de foame și sațietate păcălește acești centrii. Ei vor crede că organismul suferă cu totul de lipsa de glucoză și implicit de alți nutrienți. Apare astfel o intensificare a senzației de foame pentru a aduce mai multă glucoză la acești centrii.

Celulele organismului care nu se pot apăra de intrarea excesivă a glucozei în ele vor suferi leziuni. Aceste leziuni vor fi în final responsabile pentru apariția complicațiilor cronice ale diabetului zaharat.

Creșterea poftei de mâncare în afara diabetului

Dintre afecțiunile mai des întâlnite care ar putea să se asocieze cu o creștere a poftei de mâncare menționăm:

Depresia

Depresia poate apare și la orice vârstă, inclusiv la copii. Problemele familiale se pot răsfrânge asupra noastră în moduri complet neașteptate. Acest lucru se întâmplă chiar dacă părinții cred că au ascuns perfect lucrurile neplăcute față de copil.

Principalele simptomele care pot sugera un început de depresie sunt apatia, retragerea din colectiv, preferința de a sta singur. În plus, îți este greu să iei decizii și ești mai trist(ă).

Dacă apar gânduri "negre" despre nenorociri care urmează să vină, problema este deja serioasă. Un consult la un medic psiholog este în acest caz de foarte mare ajutor.

Majoritatea celor cu depresie ușoară au dificultăți de concentrare și memorie. În general nu le mai plac lucrurile și activitățile care le plăceau înainte.

Pe acest fond poate apare o creștere a apetitului, dar în același timp uneori poate apare și o scădere a poftei de mâncare. Același lucru poate apare și în condițiile unui stres neobișnuit de mare.

Bulimia

Bulimia este o afecțiune caracterizată prin ingestia unor cantități crescute de alimente fără să existe o activitate fizică corespunzătoare. Nu se explică astfel nevoia crescută de calorii.

Cel mai adesea bulimia este o tulburare psihologică. Ea afectează în special adolescentele, în contextul unui stress familial și social peste nivelul lor de acomodare.

Persoanele afectate de bulimie au în general mese la ore neregulate și nu doresc să discute despre subiectul mâncare. Ei nu se pot controla în privința cantităților îngurgitate la o masă.

De multe ori aceste persoane asociază și episoade de vomă indusă după o masă bogată. Unii dintre ei folosesc uneori laxative, diuretice sau încearcă să facă efort fizic compensator.

Cantitatea de urină eliminată pe 24h este însă normală. Persoanele cu bulimie au tendința mai degrabă să se îngrașe comparativ cu situația din diabet unde tendința este de slăbire.

Consultul psihologic este obligatoriu, cu participarea întregii familii. Numai așa se poate ajunge la rezolvarea problemelor complexe care au dus la apariția acestui fenomen.

Glanda tiroidă

Hipertiroidismul este o afecțiune a glandei tiroide caracterizată printr-o producție crescuta de hormoni tiroidieni. Această producție poate fi normală pentru o altă persoană, dar anormală față de necesarul din acest moment al tău.

Apare rar la copil comparativ cu adulții. Când apare trebuie însă diagnosticată și tratată prompt. Hipertiroidismul la copil poate avea unele consecințe negative importante.

Principalele simptome ale hipertiroidismului la copil sunt:

Ele apar treptat și sunt frecvent ignorate pentru câteva luni. Uneori copilul cu hipertiroidie primește un diagnostic greșit de tulburare hiperkinetică cu deficit de atenție. Termenul în engleză este ADHD - attention deficit hyperactivity disorder.

Nediagnosticat, hipertiroidismul (boala Graves sau Basedow-Graves) poate evolua cu ușoară scădere ponderală. Această scădere ponderală este asociată unui apetit crescut.

Pacienții afectați mai descriu transpirații abundente, intoleranță la cald și scăderea capacității de a scrie corect și desena. Urmează apariția oboselii și a scaunelor dese.

În forme mai avansate apare dificultatea de a susține un efort fizic, în special la deal (de exemplu urcatul scărilor) și insomnie. Femeile au menstruații neregulate. Uneori pot apare dureri oculare și vedere dublă. Glicemia din deget este în general normală sau la limita superioară a normalului.

Hipertiroidismul nu se asociază cu urinat des și mult. Pentru diagnostic se face o dozare de TSH și fT4, urmate de un consult la endocrinologie.

Concluzii

În concluzie, creșterea apetitului, cu ingestie crescută de alimente, dar cu scădere ponderală trebuie neapărat investigată la medic. Dacă se asociază și alte simptome de diabet, o glicemie din deget făcută cu glucometrul vă orientează rapid.