Autor: Dr. Sorin Ioacără
Modificat: 2 ianuarie 2023
Diabetul zaharat: Răspunsuri și Soluții
Descoperă aici: De ce numărăm hidrații de carbon? | Pentru ce alimente numărăm glucidele? | Pentru ce alimente nu este nevoie să numărăm glucidele? | Cum se numără hidrații de carbon? | Când se cântăresc alimentele?
În podcastul meu de diabet (disponibil și pe Youtube) poți afla informații despre acest subiect în următoarele episoade:
Numărarea hidraților de carbon nu este complicată. Totuși, la început aveți nevoie de un cântar de bucătărie. După o vreme veți reuși să aproximați și vizual cantitatea de glucide dintr-o masă. Pe termen lung, folosiți această aproximare vizuală a conținutului alimentelor în carbohidrați doar dacă nu aveți acces în acel moment la un cântar de bucătărie.
Principalul motiv pentru care trebuie să numărați hidrații de carbon din alimente este stabilirea dozei de insulină de la acea masă. Pentru pacienții care au o "doză" fixă de glucide la fiecare masă, principalul motivul devine aflarea cantității de alimente necesară pentru acoperirea acestei "doze". Pacienții cu diabet de tip 1 sau cei cu diabet de tip 2 tratat cu insulină trebuie neapărat să învețe să își numere hidrații de carbon de la fiecare masă. Doar așa se pot obține cele mai bune glicemii posibile. Numărarea hidraților de carbon nu este necesară în tipul 2 de diabet tratat fără insulină.
Ca regulă generală, mai mulți hidrați de carbon la o masă înseamnă glicemii mai mari la o oră după masă. Limitarea numărului de glucide la o masă este fundamentală în obținerea unui bun control glicemic. Discutați acest aspect cu medicul dumneavoastră curant.
Lista principalelor motive pentru care numărăm hidrații de carbon cuprinde:
Principalele alimente pentru care trebuie să numărați hidrații de carbon sunt cele care conțin amidon. Glucidele complexe, așa cum este amidonul trebuie întâi transformate în glucide simple și abia apoi pot fi absorbite. de aceea, creșterea glicemiei este maximă la 1,5-2h după masă. Aceste alimente concentrează o cantitate mare de glucide într-un volum mic. În această categorie intră pâine, biscuiți, paste făinoase, cartofi, orez, cereale și unele legume.
Cea de-a doua categorie de alimente pentru care numărăm glucidele sunt cele care conțin carbohidrați simpli (de ex. glucoza). Aceștia se absorb direct și rapid. În consecință, creșterea glicemiei este maximă la 0,5-1h după masă. Deși cantitatea de glucide este mai mică pentru același volum comparativ cu alimentele bogate în amidon, riscul de hiperglicemie imediat după masă este mai mare. În plus, apare și un risc mai mare de hipoglicemie la 2-3h după masă deoarece absorția glucidelor simple se termină mai repede comparativ cu cea a glucidelor complexe. Găsim glucide simple în fructe, sucuri de fructe, gem, dulceață, lapte, iaurt și dulciuri.
Principalele alimente pentru care trebuie să numărați hidrații de carbon sunt următoarele:
Principalele alimente pentru care nu este nevoie să numărați hidrații de carbon sunt cele care nu conțin glucide. Aceste alimente pot conține proteine sau lipide. Exemple de astfel de alimente sunt carnea și uleiul de măsline. Consumate în cantități mici sau moderate nu pun în general probleme semnificative. Pentru cei dispuși să învețe calcule mai complexe se poate totuși ține cont de transformarea lor ulterioară în glucide.
Există și alimente care deși conțin hidrați de carbon, numărarea lor nu este în general necesară. Motivul este faptul că procentul de glucide din aceste alimente este atât de mic încât pot fi consumate fără probleme în cantități moderate. Pentru a nu fi incluse la numărătoarea hidraților de carbon este nevoie ca procentul de glucide să fie de sub 5%. Exemple de astfel de alimente sunt castraveți, ciuperci, sparanghel, spanac sau conopidă.
Principalele alimente pentru care nu este nevoie să numărați hidrații de carbon sunt următoarele:
Fiecare aliment în parte conține un anumit procent de hidrați de carbon. Acest procent poate varia între 0% (ulei) și 100% (zahăr). Un procent de 50% hidrați de carbon însemnă că 100g din acel aliment conține 50g de carbohidrați. Puteți afla procentul de glucide din fiecare aliment consultând tabele nutriționale. Fiecare aliment care conține cel puțin 5% glucide trebuie cântărit folosind un cântar de bucătărie. Puteți cântări o farfurie înainte și după adăugarea alimentului de interes. Diferența dintre cele două valori înregistrate de cântar va fi greutatea alimentului adăugat.
De exemplu, o felie de pâine este cântărită și constatăm că are 20g. Pâinea are 50% glucide. Cantitatea de hidrați de carbon din acea felie de pâine este 20 X 50 / 100 = 10g. Ca punct de reper, un pliculeț de zahăr pentru cafea conține 4g de hidrați de carbon (zahăr). Cu alte cuvinte, o felie de pâine de 20g conține 2,5 pliculețe de zahăr pentru cafea.
Alimentele ambalate vor avea înscris pe ambalaj informații referitoare la procentul de glucide și cantitate. Citiți cu atenție aceste informații și folosiți-le pentru a afla numărul de carbohidrați dintr-o porție. De exemplu, dacă intenționați să consumați jumătate dintr-un aliment ambalat, care are 10% glucide și o cantitate totală de 200g, numărul de hidrați de carbon pe care îi consumați este de 0,5 X 200 X 10 / 100 = 10g.
Majoritatea alimentelor își modifică procentul de hidrați de carbon prin preparare. De aceea, este important să le cântăriți în funcție de informația pe care o aveți despre procentul de glucide. Dacă știți procentul de dinainte de preparare trebuie să cântăriți alimentele înainte de preparare. Dacă știți procentul de carbohidrați după preparare atunci le cântăriți după preparare.
Cartofii au 20% glucide dacă sunt fierți. Acest procent devine 40% pentru cartofii prăjiți pai.
Pastele au 20% glucide, dar cântărite după fierbere.
Fructele a căror coajă nu se mănâncă vor fi găsite în tabele cu procentul lor după îndepărtarea cojii. Fructele care se consumă cu tot cu coajă au procentele calculate cu tot cu coajă.
Pâinea proaspătă are în general 50% hidrați de carbon. Pâinea bine prăjită are 70% glucide. Pâinea se cântărește mai bine înainte de prăjire (50% glucide) deoarece gradul de deshidratare obținut variază foarte mult.