☰
Autor: Dr. Sorin Ioacără
Modificat: 23 mai 2021
Diabetul zaharat: Răspunsuri și Soluții
Descoperă aici: Definiție | Clasificare | Simptomele hipoglicemiei | Cauzele hipoglicemiei | Tratamentul hipoglicemiei | Ajustarea îngrijirii diabetului | Consecințele hipoglicemiei
Hipoglicemia se definește ca orice scădere a valorii glicemiei plasmatice sub pragul de 70 mg/dl (3,9 mmol/l). Conform definiției se poate considera hipoglicemie doar evenimentul în care este disponibilă valoarea glicemiei. Prezența sau absența simptomelor de hipoglicemie nu contribuie la diagnosticarea unei hipoglicemii, ci la descrierea ei.
Glicemia poate fi măsurată prin oricare din următoarele metode:
În absența unei glicemii măsurate, simptomele de hipoglicemie care dispar în urma tratamentului cu zahăr (sau alți carbohidrați) descriu un eveniment numit hipoglicemie probabilă.
După stabilirea diagnosticului de hipoglicemie, următorul pas este clasificarea ei. Pentru a clasifica în mod corect hipoglicemia se evaluează nivelul glicemiei și capacitatea pacientului de a rezolva singur situația. Prezența sau absența simptomelor nu este luată în calcul pentru a stabili prezența și apoi nivelul hipoglicemiei.
Hipoglicemia poate fi de:
Nivelul 1 al hipoglicemiei presupune următoarele condiții:
Hipoglicemia de nivel 2 asociază următoarele condiții:
Hipoglicemia de nivel 3 însemnă:
La nivelul hipoglicemiei se va adăuga termenul de simptomatică sau asimptomatică după caz.
Probleme dificile de diagnostic ridica un pacient cu diabet, gasit în coma la domiciliu si pentru care familia nu poate da relatii privind circumstantele si momentul instalarii comei. În aceasta situatie, dilema majora pentru medic este aceea a diagnosticului diferential, între coma diabetica cetoacidotica (glicemie foarte mare) si coma hipoglicemica (glicemie foarte mica).
Întrucât atitudinea terapeutica în aceste doua situatii este total diferita, cunoasterea semnelor de diferentiere este deosebit de importanta. Orice confuzie trebuie evitata.
Nu exista semne sau simptome specifice, adica sa apara numai atunci cand pacientul sufera o hipoglicemie. In plus, simptomele pot sa nu mai apara la unii pacienti si sa apara direct pierderea starii de constienta. Acest lucru poate fi o complicatie numita sindrom de nerecunoastere a hipoglicemiilor.
Cum te simti cand ai glicemia mica? Simptomele hipoglicemiei apar fie prin lipsa glucozei la nivelul creierului (neuroglicopenie), fie prin raspunsul sistemului nervos vegetativ la scaderea glicemiei.
Simptomele datorate scaderii concentratiei glucozei in creier sunt urmatoarele:
Simptomele date de raspunsul sistemului nervos vegetativ (autonom) sunt de doua feluri:
Simptomele date de activarea sistemului vegetativ simpatic sunt:
Simptomele date de activarea sistemului vegetativ parasimpatic sunt:
Semnele hipoglicemiei sunt cele observate de cineva din jur. Ele diferă de simptomele de hipoglicemie prin faptul că acestea sunt observate chiar de persoana afectată.
Principalele semne de hipoglicemie sunt următoarele:
In mod caracteristic, semnele si simptomele hipoglicemiei dispar rapid la administrarea de zahar.
Dintre semnele si simptomele hipoglicemiei prezentate anterior, cateva sunt cele care pot anunta o complicatie severa numita coma hipoglicemica. Modificarile starii de dispozitie cu agitatie si dezinhibitie pot fi urmate de o perioada de relativa linistire a pacientului.
In aceasta situatie de fapt starea de confuzie se accentueaza. Raspunsurile la intrebarile puse de cei din jur sunt fara sens.
Accentuarea tremuraturilor mainii, cu transpiratie profuza rece, foame intensa, pupile mari si ochi „sticlosi” poate fi urmata de contractii musculare generalizate sub forma unor convulsii. In absenta interventiei rapide din partea celor din jur, pierderea starii de constienta anunta instalarea comei hipoglicemice. Aceasta este o complicatie ce poate fi aproape intotdeauna evitata daca se folosesc senzori de monitorizare continua a glicemiei.
Administrara unei doze mari de insulina în scop de sinucidere este rara, mai frecvent la femei, pe un teren depresiv, în conditii sociale defavorabile. Ocazional, o coma hipoglicemica poate aparea la pacientii tratati cu doze prea mari din sulfonilureice din a doua generatie. In acest caz hipoglicemiile pot fi prelungite si severe. Aproape întotdeauna hipoglicemia poate fi evitata.
Cauzele hipoglicemiilor severe sunt (in ordinea frecventei lor):
Cele mai multe hipoglicemii severe se datoresc asocierii a doi sau mai multi factori. La tineri, ele se datoresc cel mai adesea necorelarii aportului glucidic cu orele de efort fizic crescut. Uneori exista un consum de alcool fara aport concomitent de alimente.
Tratamentul hipoglicemiei usoare si medii este simplu si cu rezultat prompt. Cel mai simplu mod de a ridica nivelul glicemiei este de a manca ceva dulce, cum ar fi tablete de glucoza, zahar la pliculet sau suc de fructe. Este bine sa aveti intotdeauna o sursa de zahar la indemana pentru a fi folosita in caz de hipoglicemie. Algoritmul de tratament este urmatorul:
Hipoglicemia severa trebuie evitata cu orice pret. Netratata la timp, hipoglicemia severa se poate inrautatii si puteti sa va pierdeti total cunostinta. Un pacient confuz poate indeplini in mod automat ceea ce i se cere si se poate alimenta astfel la comanda celor din jur.
Nu acelasi lucru se intampla cu un pacient complet inconstient. In acest caz cei din jurul dumneavoastra trebuie sa intervina in felul urmator:
Daca interventia este rapida, rezultatul poate fi spectaculos. Bolnavul devine constient în câteva minute, trezindu-se ca dintr-un somn profund. Dezorientarea initiala dispare curând dupa un aport suplimentar de glucide.
Si în cazul interventiei familiei si în cazul interventiei medicului de la salvare, daca în primele 30 minute revenirea starii de constienta nu s-a obtinut, pacientul trebuie transportat de urgenta la spitalul cel mai apropiat.
Aceasta situatie survine, de regula, la pacientii aflati în coma hipoglicemica prelungita sau la cei la care, din eroare diagnostica, s-au efectuat doze repetate de insulina.
În cazul în care pacientul nu este spitalizat, el trebuie sa ia legatura cu medicul care îl îngrijeste obisnui. Se va sfatui asupra urmatoarelor doze de insulina, stiut fiind ca, dupa o hipoglicemie severa, necesarul de insulina poate fi mai mic decât cel obisnuit.
Daca doza de insulina nu se scade, hipoglicemia se poate repeta, impunând internarea pentru reajustarea dozei. Se va cauta insistent cauza hipoglicemiei, chiar daca la prima vedere pare neidentificabila. In acest caz internarea in spital pentru ajustarea tratamentului poate fi evitata.
La pacientii insulino-dependenti recent descoperiti, poate fi vorba de instalarea remisiei tranzitorii. In cursul sarcinii, se poate datora scaderii necesarului insulinic datorita transferului de insulina fetala (secretata de copil) în circulatia sistemica a mamei.
La persoanele cu diabet de lunga durata o hipoglicemie severă poate semnala instalarea unei insuficiente renale cronice (afectare severa a rinichiului).
Hipoglicemiile severe, recunoscute la vreme si tratate promt, au un prognostic foarte bun. Eventuale tulburari functionale cerebrale minore nu pot fi detectate decât prin teste psihologice de finete.
Când durata hipoglicemiei depaseste 5–10 ore, coma este profunda, iar valoarea glicemiei este foarte mica, sub 25 mg/dl (1,4 mmol/l)), recuperarea totala este de cele mai multe ori posibila. Ea necesita insa o perioada de tratament mai prelungita, de mai multe ore sau zeci de ore.
O gravitate mare o prezinta hipoglicemiile severe si profunde, care dureaza de mai mult de zece ore. Ele pot fi datorate administrarii unor doze repetate de insulina (în special insuline cu absorbtie lenta). Hipoglicemia severa data de pastilele antidiabetice din clasa sulfonilureicelor este mai periculoasa fata de cea data de insulina.
Gravitatea hipoglicemiilor severe poate fi legata de doua complicatii care pot surveni:
În cazurile cele mai severe, pacientul poate ramâne partial sau total decerebrat, devenind pentru tot restul vietii un dependent social. Mortalitatea prin coma hipoglicemica variaza între 1,5% si 25%. Procentele mari se înregistreaza la vârstnici, cu vechime mare a bolii si cu multiple complicatii cronice.