☰
Autor: Dr. Sorin Ioacără
Modificat: 22 mai 2022
Diabetul zaharat: Răspunsuri și Soluții
Senzația de sete intensă este cel mai adesea normală. Acest lucru este valabil în special pentru copii. Setea devine o problemă atunci când nu poate fi satisfăcută prin ingestia crescută de apă.
O creștere neobișnuită a nevoii de a bea apă însemnă un pahar la fiecare 30-60 de minute. Acest lucru poate fi un semnal de alarmă că ceva nu este în regulă.
Diabetul zaharat duce la apariția senzației de sete printr-un mecanism comun cu alte afecțiuni, numit deshidratare. Pierderea de apă din organism apare ca o consecință a urinatului des și mult.
O valoare de peste 200 mg/dl (11.1 mmol/l) oricând în timpul zilei, însoțită de sete, gură uscată, consum crescut de apă, urinat des și mult este înalt sugestivă pentru debutul unui diabet zaharat.
Se impune în această situație o vizită de urgență la camera de gardă a celui mai apropiat spital. Aici se face confirmarea diagnosticului prin recoltarea unei glicemii din venă.
Glicemia făcută pe glucometru nu poate fi folosită pentru punerea diagnosticului, dar te poate orienta rapid către cauza problemei. Ea se folosește ulterior pentru urmărirea răspunsului la tratament.
Scăderea concentrației de apă din organism stimulează centrul setei din cap (hipotalamus). Apare consecutiv o poftă crescută de a bea apă. Motivul pentru care persistă o reducere a cantității de apă din organism în diabetul zaharat este creșterea foarte mare a pierderilor de apă prin urină.
Atunci când bei apă pentru că ai alergat și ai transpirat mult, cantitatea de urină produsă este în general mică. Acest lucru este diferit de situația din diabetul zaharat unde volumul urinar este foarte mare.
Principalele afecțiuni cu excepția diabetului care pot da sete intensă sunt următoarele:
Diareea este o afecțiune în general ușoară, care afectează în mod obișnuit un copil de 2-3 ori pe an, însă doar pentru 2-3 zile. Cel mai adesea diareea este datorată unui virus intestinal. Pot fi însă și alte cauze, cum ar fi infecții bacteriene, alimente alterate, alergii alimentare, hipertiroidismul sau unele medicamente.
Diareea devine alarmantă atunci când se însoțește de febră, scădere în greutate, scaun cu mult mucus sau sânge. Pierderea de lichide prin scaunul diareic poate fi suficient de mare uneori pentru a duce la deshidratare, în special la copilul mic. Durerea de burtă și greața care poate însoți uneori o diaree mai severă pot masca temporar senzația de sete sau cel puțin împiedică temporar aportul de apă.
Cantitatea de urină eliminată nu se poate cuantifica în această situație, ceea ce face foarte dificilă suspiciunea de diabet zaharat cu debut asociat cu o diaree. Celelalte semne și simptome de diabet vor fi în acest caz alarmante, iar o glicemie din deget rezolvă misterul.
Sindromul Sjögren este o boală autoimună, în care sistemul imun recunoaște glandele salivare și lacrimale ca fiind o infecție. Se hotărăște astfel să le distrugă cu anticorpi, care pot fi măsurați în sângele copilului. Consecința va fi o scădere marcată a funcției glandelor salivare și lacrimale, ducând la gură uscată și lipsa lacrimilor (ochi uscați). De multe ori copilul afectat cere apă pentru gura uscată și plânge fără lacrimi.
Gura uscată și lipsa lacrimilor apar mult mai rar în sindromul Sjögren la copil față de adult. La copil apare adesea o afectare și a secreției de sudoare, însă doar pe zone limitate ale pielii. Zonele de piele afectate apar uscate, cu lipsa locală a transpirației. În plus copilul cu sindrom Sjögren se plânge de oboseală și nu are chef de alergat.
Cantitatea de urină eliminată este mare atunci când se consumă multă apă, dar este mică atunci când se face restricție de apă și nu conține glucoză. În diabetul zaharat cantitatea de urină eliminată continuă să fie mare atunci când se face restricție temporară de apă și conține glucoză.
Fibroza chistică este un diagnostic diferențial foarte puțin probabil la un copil care se plânge de sete intensă. Motivul este relativ simplu. Afecțiunea este cunoscută deja de mult timp la cei care într-adevăr o au.
Fibroza chistică este o boală genetică, adică este prezentă încă de la naștere. În această afecțiune majoritatea secrețiilor lichide ale organismului vor conține o cantitate foarte redusă de apă. Aceste secreții devenind vâscoase și lipicioase.
În fibroza chistică, mucusul produs la nivel pulmonar nu se poate elimina și va reține local bacteriile. Apare astfel tuse cronică și repetate infecții pulmonare. Enzimele digestive pot deveni ineficiente, iar transpirația va conține multă sare. Copilul afectat se deshidratează mai ușor și poate cere în consecință mai multă apă.
Din păcate, leziunile care apar la nivelul pancreasului pot duce la apariția unui diabet zaharat. Diabetul se asociază fibrozei chistice în până la 50% din cazuri.
Insuficiența renală și cea cardiacă sunt afecțiuni severe. Ele evoluează în general de mult timp înainte de apariția consumului crescut de apă. În general ele nu sunt suspicionate la un copil care nu se cunoaște deja cu aceste afecțiuni.
În concluzie, setea intensă urmată de consum mare de apă și urinat noaptea sunt simptome de diabet care trebuie să îți ridice imediat suspiciunea către acest diagnostic. Testarea glicemiei cu un glucometru este obligatorie. Dacă te știai deja cu diabet va trebui foarte probabil să schimbi tratamentul.