☰
Autor: Dr. Sorin Ioacără
Modificat: 28 mai 2022
Diabetul zaharat: Răspunsuri și Soluții
Principalele simptome ale diabetului zaharat sunt urinat mult (inclusiv noaptea), sete, consum crescut de apă și scădere ponderală. Simptomele diabetului de tip 1 apar și se agravează cu o viteză mult mai mare comparativ cu diabetul zaharat de tip 2.
Simptomele unui diabetul zaharat vechi, dar dezechilibrat actual sunt similare cu cele de la debutul diabetului (mai ales de tip 1).
Trebuie să ști însă că diabetul zaharat poate evolua o perioadă de timp nediagnosticat, fără simptome. În tipul 2 de diabet această perioadă poate fi și de 5-10 ani. Uneori diabetul de tip 2 se descoperă cu ocazia investigațiilor făcute pentru o complicație a sa, cum ar fi retinopatia (vedere tulbure) sau neuropatia (amorțeală pe talpă).
În tipul 1 de diabet, lipsa de recunoaștere a simptomelor specifice diabetului zaharat poate duce la instalarea unei come diabetice cetoacidozice.
Lista simptomelor diabetului zaharat este următoarea:
În general totul începe cu observarea unui consum crescut de apă la un copil altfel aparent sănătos. Setea nu trece, deși copilul consumă o cantitate din ce în ce mai mare de apă și sucuri.
După ce a consumat atât de multe lichide, pare normal să aibă nevoie să meargă mai des la baie. Copilul începe însă să meargă la baie și pe parcursul nopții. Uneori, dacă doarme mai profund poate chiar să facă pe el noaptea.
Pofta de mâncare crește inițial în majoritatea cazurilor, ceea ce în general îi bucură pe părinți. Senzația de foame reapare neașteptat de repede după terminarea mesei. Totuși, în loc să se îngrașe de la atâta mâncare, din contră, pare că slăbește.
Apariția în sânge a corpilor cetonici face să apară senzația de greață. Consecutiv, apare scăderea semnificativă a poftei de mâncare. Este un prim semn de gravitate.
Dacă este ignorat, urmează apariția vărsăturilor. Din acest moment instalarea cetoacidozei diabetice este iminentă și extrem de periculoasă.
Diabetul zaharat de tip 2 se poate manifesta uneori prin simptome ce se pot datora cel puțin parțial complicațiilor diabetului. Există situații în care diabetul de tip 2 se diagnostichează cu ocazia apariției unui infarct miocardic acut sau a unui accident vascular cerebral.
Alteori pacientii se adreseaza unui oftalmolog pentru tulburări de vedere. La examenul fundului de ochi se constată leziunile caracteristice diabetului zaharat (retinopatie diabetica).
Pot fi simptome ale complicațiilor diabetului următoarele:
Verificarea glicemiei vă poate orienta rapid în privința unui posibil diagnostic de diabet. Orice glicemie pe nemâncate ≥100 mg/dl (5,5 mmol/l) trebuie investigată suplimentar. În acest caz, testul de toleranta la glucoză orală, cu 75 g de glucoza va preciza diagnosticul corect.
Încă de la început trebuie să precizăm faptul că debutul diabetului zaharat la copil se asociază cu o creștere inițială a poftei de mâncare. Ea se asociază creșterii poftei de a bea apă. Scăderea poftei de mâncare la un copil cu debut de diabet zaharat este un semn de mare gravitate. Acest lucru este valabil în special dacă este însoțită de greață. Apariția vărsăturilor anunță instalarea cetoacidozei metabolice. Aceasta este o stare patologică foarte gravă dată de prezența în exces a corpilor cetonici.
Corpii cetonici apar în sângele copilului care are nu mai are o cantitate suficientă de insulină pentru a bloca producția lor din grăsime (acizi grași liberi). Acumularea corpilor cetonici în sânge duce inițial la oprirea poftei de mâncare, sațietate, urmată apoi rapid de o senzație de greață.
Această senzație de greață nu trece la încercarea părinților de a-i oferi copilului „ceva bun”, dulce. Acest lucru de fapt înrăutățește situația. Scăderea poftei de mâncare apare în diabetul zaharat doar în situația unui dezechilibru metabolic sever, de obicei asociat instalării cetoacidozei diabetice.
Alte situații patologice cu excepția diabetului zaharat în care apare scăderea poftei de mâncare ar putea fi:
Copiii au nevoie de minim opt ore de somn pe durata nopții. Efortul fizic desfășurat în timpul zilei nu îl obosește pe copil la fel de mult cum îl obosește pe un adult. Copiii își iau energie din joacă, iar împiedicarea sistematică a copilului să petreacă mult timp în aer liber la joacă îi va scădea capacitatea de efort. Timpul alocat pentru lecții este foarte important pentru dezvoltarea intelectuală a copilului. Trebuie ținut cont insă și de nevoia de mișcare a acestuia. Un copil ar trebui să petreacă minim 1,5 ore pe zi în aer liber, la joacă, unde să desfășoare un efort fizic mediu spre viguros.
Glucoza este principala sursă de energie în organism. Insulina este singurul hormon care ajută la intrarea glucozei în celule și apoi utilizarea ei. Toți ceilalți hormoni au ca efect scăderea captării și utilizării glucozei în celule și consecutiv, creșterea glicemiei.
Trecerea glucozei în urină face ca volumul acesteia să crească semnificativ. Scăderea disponibilității insulinei face ca prin urină să se piardă cantități destul de mari de glucoză. De fapt se pierde nu numai glucoză, dar și vitamine, minerale și oligominerale (minerale rare). Pacientul simte cum „se scurge viața” prin urină.
Treptat, glicemiile mari vor face ca activitățile obișnuite să se desfășoare din ce în ce mai greu. Copilul rămâne în general interesat de joacă, dar devine din ce în ce mai greu de convins să facă alte treburi (casnice). Instalarea cetoacidozei în condițiile unui deficit foarte mare de insulină se asociază cu reducerea marcată a capacității de efort, apatie, lipsă de interes pentru lucrurile care îi plăceau înainte. Aceste simptome se adaugă celor clasice, de sete intensă, consum exagerat de apă, urinat des și mult și semnalizează debutul diabetului zaharat (sau dezechilibrarea lui severă).
Oboseala cronică poate apare în mai multe afecțiuni în afară de diabetul zaharat, cum ar fi:
Atenția și concentrarea sunt maxime atunci când glicemia oscilează între 90 și 150 mg/dl (5-8.3 mmol/l). Pentru valori sub 80 mg/dl (4.4 mmol/l) și de peste 180 mg/dl (10 mmol/l), performanțele intelectuale încep să scadă vertiginos, având o prăbușire evidentă la valori sub 70 mg/dl (3.9 mmol/l) și de peste 250 mg/dl (13.9 mmol/l). Starea de dispoziție a copilului este de asemenea sensibilă la oscilațiile de glicemie. Valori ale glicemiei care depășesc 250 mg/dl (13.9 mmol/l) pot induce o stare de „lipsă de chef” asociată inițial cu irascibilitate, nervozitate, iar ulterior cu apatie. Pot contribui suplimentar la această situație și tulburările de vedere asociate hiperglicemiei.
Profesorii sesizează atunci când un elev își pierde interesul pentru oră și au tendința de a-i „corecta” suplimentar pe aceștia. Copilul cu diabet zaharat dezechilibrat (de ex. la debut) nu mai ridică mâna la oră la fel de des cum o făcea înainte. Îngăduința ulterioară a profesorilor atunci când greșește va scădea astfel inevitabil.
Este posibil ca uneori copilul să nu fie atent la oră deoarece are nevoie să meargă la baie și numără minutele până când urmează să se sune. În general ei nu vor cere voie la baie în timpul orei, în general de teamă, dar uneori chiar „de lene”.
Pierderea de vitamine prin urină este foarte mare la acești copii și trebuie corectată cu atenție. Dintre simptomele diabetului, un contributor important poate fi și deshidratarea, însă aportul crescut de apă nu ameliorează de obicei situația.
Scăderea performanțelor școlare poate apare și în alte situații cum ar fi:
Tulburările de vedere se referă la vederea neclară, în ceață. Cel mai adesea se manifestată prin dificultatea de a citi o carte cu scrisul relativ mic. Tulburările de vedere la copil pot să inducă senzație de amețeală și oboseală rapidă atunci când copilul începe să citească o carte. Acest lucru poate fi interpretat greșit de părinte ca o evitare intenționată a copilului a activității de citit, cu scopul de a merge cât mai repede la joacă. Uneori copilul poate spune că nu vrea să citească deoarece cititul îi dă „dureri de cap”.
Aceste simptome nu trebuie să treacă neobservate de către părinte. Un consult oftalmologic este relativ simplu de efectuat și poate rezolva ușor o problemă simplă sau să evidențieze o problemă mai complexă.
Cristalinul este în esență o lupă cu posibilitatea de a-și modifică puterea de mărire și care este localizată în mijlocul ochiului. Rolul cristalinului este de a asigura formarea clară a imaginii pe retină. Creșterea glicemiei se asociază o creștere semnificativă a concentrației glucozei din cristalin. Glucoză trage apa după ea în cristalin, care în acest fel se va umfla, devenind mai bombat.
Posibilitatea lui de a-și modifica puterea de mărire (curbura) se reduce foarte mult. În consecință, claritatea imaginii care se formează pe retină nu mai poate fi controlată cu succes și apare vederea neclară.
Începerea tratamentului cu insulină odată cu diagnosticul diabetului zaharat de tip 1 la copil se asociază cu o scădere semnificativă a valorilor glicemice. Glucoza aflată în excess în cristalin va ieși din acesta împreună cu o anumită cantitate de apă, care nu mai poate fi astfel reținută în cristalin.
Curbura cristalinului se reduce și apare astfel o modificare semnificativă de dioptrii a acestuia. Atunci când hiperglicemia a persistat pentru mai mult timp (o lună), ochiul s-a readaptat parțial la noua situație și vederea a devenit ceva mai clară, chiar în condițiile unui cristalin bombat în exces.
Ieșirea apei din cristalin (fuge după glucoză) va modifica rapid curbura cristalinului. Vederea poate deveni neclară din acest motiv. După 1-4 săptămâni ochiul se readaptează la noile glicemii, obținute sub insulinoterapie. Vederea redevine astfel clară.
Nu faceți consult oftalmologic cu scopul stabilirii dioptriilor ochelarilor în perioada de creștere sau de scădere bruscă a glicemiilor. Motivul constă în faptul că acele dioptrii vor fi valabile doar pentru câteva zile.
După câteva zile de vedere clară folosind ochelarii cu dioptriile stabilite în această perioadă, vederea va deveni din nou neclară deoarece dioptriile s-au schimbat. Se așteaptă minim 4 săptămâni după inițierea insulinoterapiei pentru a vedea dacă mai este nevoie de corecția vederii cu ochelari. După această perioadă de stabilitate glicemică se stabilesc eventual dioptriile necesare.
În condițiile în care copilul nu este clar foarte obosit, orice dificultate raportată de acesta în activitatea de citit trebuie luată în serios de părinte. Controlul oftalmologic este relativ ușor de efectuat și vă poate liniști rapid că nu este nicio problemă sau din contră, poate evidenția o problemă oculară.
Marea majoritate a problemelor oculare la copil se referă la simple vicii de refracție. Singura consecință în acest caz este nevoia de a purta ochelari. Lentilele de contact nu sunt recomandate la copil. Vederea în ceață asociată hiperglicemiei se însoțește aproape întotdeauna și de alte simptome de diabet.
Principalele afecțiuni în afara diabetului zaharat care ar putea da tulburări de vedere sunt următoarele:
Tulburările de vedere de la momentul debutului diabetului la copil nu sunt o consecință a retinopatiei diabetice, care este o complicație cronică. Este nevoie de minim trei ani pentru a putea să apară retinopatia diabetică și după apariție aceasta evoluează zeci de ani fără niciun simptom.
Tulburările de vedere pot apare în diabet și din cauza hipoglicemiei. La momentul debutului aceasta nu este luată în discuție deoarece tratamentul hipoglicemiant încă nu a fost început.
Ignorarea semnelor și simptomelor diabetului zaharat poate întârzia semnificativ punerea diagnosticului corect. Implicit este amânată și începerea tratamentului specific. În unele cazuri, copilul ajunge să se simtă atât de rău încât își pierde starea de conștiență. Este chemată salvarea, iar la spital părinții vor discuta cu medicul diabetolog despre simptomele diabetului. Vor descrie cu această ocazie prezența de peste două săptămâni a unor simptome care au fost ignorate. Urmează apoi discuțiile obișnuite deja pentru medicul diabetolog pe tema "dacă aș fi știut...", urmată imediat de "e vina noastră...". Nu este vina nimănui, este doar un lanț de consecințe care a pornit cu foarte mult timp înainte, poate chiar ani.
Cunoașterea semnelor și simptomelor de diabet este însă de foarte mare valoare pentru evitarea debutului diabetului zaharat la copil prin cetoacidoză. Părinții care au aceste cunoștințe le vor folosi nu numai pentru propria familie, dar și pentru a semnala o posibilă problemă altora, din afara familiei, atunci când observă ceva "suspect" pentru ei, dar trecut cu vederea de cei în cauză.
Simptomele diabetului de tip 1 apar nu numai la debutul diabetului zaharat, dar și ori de câte ori diabetul se dezechilibrează semnificativ. Cauzele diabetului de tip 1 diferă însă de cauzele simptomelor. Persistența glicemiilor mari pentru câteva ore poate duce la aproape orice combinație de semne și simptome ale diabetului zaharat.
În concluzie, semnele și simptomele diabetului zaharat sunt ușor de recunoscut dacă le cunoști și le cauți. Ele sunt similare la momentul debutului și ulterior cu ocazia unui dezechilibru major glicemic. Setea, consumul crescut de apă și urinatul mult, mai ales noaptea trebuie întotdeauna investigate prin efectuarea unor glicemii din deget sau din venă.