☰
Autor: Dr. Sorin Ioacără
Modificat: 1 noiembrie 2021
Diabetul zaharat: Răspunsuri și Soluții
Încă de la început doresc să precizez că ambele tipuri de diabet sunt periculoase. Mai mult, răspunsul la întrebarea cine este mai periculos dintre tipul 1 și tipul 2 de diabet are cu adevărat valoare doar dacă îți pui întrebarea în mod corect.
Ai grijă cum formulezi întrebarea deoarece la ea primești răspunsul. Există evident un mod corect de a întreba și unul incorect. Hai să vedem împreună care sunt acestea!
Modul corect de a întreba este să ceri evaluarea din perspectiva a doi pacienți care fac simultan diabet, la aceeași vârstă. Și bineînțeles, modul incorect de a întreba este să ceri o comparație între un copil cu diabet de tip 1 și un adult la 60 de ani cu tip 2 amândoi aflați la debut.
În concluzie, ceea ce te interesează cu adevărat este să afli răspunsul la întrebarea: „Dacă ar fi să fac mâine diabet, ce ar fi mai rău, tipul 1 sau tipul 2?”
Pentru un pacient aflat la debut, în orice grupă de vârstă, tipul 2 de diabet este un diagnostic asociat cu o speranță ulterioară de viață semnificativ mai mică comparativ cu tipul 1. Speranță de viață înseamnă câți ani au mai rămas de trăit din acel moment.
Pe de altă parte, pacienții cu diabet de tip 1 au o încărcătură psihologică asociată bolii mai mare. Ea nu duce însă la o calitate a vieții mai mică față de cei cu diabet de tip 2.
Drept urmare, dacă tu consideri cât mai ai de trăit mai important față de încărcarea psihologică, atunci diabetul de tip 2 este mult mai periculos față de cel de tip 1.
Principalul argument de evaluat este cel al speranței de viață. Supraviețuirea este mai mică în cazul diagnosticului de diabet de tip 2 față de cel de tip 1. Motivul constă în faptul că diabetul de tip 2 este însoțit și de alte afecțiuni metabolice sau cardiovasculare.
Studiile au arătat că un pacient cu diabet de tip 2 în evoluție de zece ani mai are de trăit la fel de mult ca un pacient care a suferit un infarct și nu are deloc diabet.
Principalele afecțiuni ce însoțesc diabetul de tip 2 sunt:
Fiecare din aceste afecțiuni poate contribui suplimentar la creșterea riscului de deces.
Hipertensiunea arterială este prezentă adesea anterior diagnosticării diabetului de tip 2. În tipul 1, ea apare în general abia după ce diabetul s-a complicat cu o boală renală cronică stadiul 3.
„Dislipidemie” însemnă grăsimi crescute în sânge. „Aterogenă” se referă la capacitatea grăsimilor din sânge de a se lipi de vase și de a le înfunda. Dislipidemia aterogenă reprezintă combinația de trigliceride sanguine crescute și HDL colesterol scăzut. „HDL colesterol” mai este cunoscut popular cu denumirea de colesterolul „bun”. El este acea parte din colesterol care ne apără de colesterolul „rău”.
În plus, LDL colesterolul este format din particule mici, dense, aflate într-un număr foarte mare în sânge. Ar fi fost de preferat ca aceste particule să fie mai mari și mai puține ca număr. „LDL colesterolul” este acea parte din colesterol care este „rău”, adică strică vasele de sânge.
Combinația de dislipidemie aterogenă și LDL colesterol cu particule mici și dense este specifică diabetului de tip 2. Ea poate apare însă și în diabetul de tip 1 cronic dezechilibrat.
Consecința directă este apariția unui proces accelerat de îmbătrânire a vaselor de sânge. În diabetul de tip 2 acestea devin mai rigide și se înfundă mai repede. Acest lucru definește ateroscleroza accelerată.
Pacienții cu diabet de tip 1 trebuie să acorde de cel puțin zece ori mai multă atenție îngrijirii diabetului comparativ cu cei afectați de tipul 2. Timpul consumat pentru diversele proceduri legate de diabetul de tip 1 însumează aproximativ două ore pe zi, zi de zi.
În diabetul de tip 2 în tratament cu pastile acest timp este în general de sub 30 de minute.
Principalele zece argumente în favoarea încărcării psihologice mai mare a pacienților cu diabet de tip 1 sunt următoarele:
Toate aceste lucruri par să pledeze pentru o calitate a vieții mult mai afectată în diabetul de tip 1 comparativ cu cel de tip 2. În realitate s-a constatat că lucrurile stau exact pe dos. Pacienții cu diabet de tip 2 au o calitate a vieții semnificativ mai mică față de cei cu diabet de tip 1.
Studiile efectuate pentru a elucida motivul pentru care pacienții cu diabet de tip 2 au o calitate a vieții mai slabă față de cei cu tipul 1 au găsit ceva extrem de interesant.
Cine scade cel mai mult calitatea vieții? Se pare că nu procedurile legate de îngrijirea diabetului sunt cele care scad cel mai mult calitatea vieții pacienților cu diabet. Cea mai mare scădere a calității vieții acestor pacienți este dată de apariția complicațiilor.
Din momentul în care se pune diagnosticul și până apar aceste complicații trece un timp semnificativ mai lung în tipul 1 comparativ cu tipul 2 de diabet. Uneori glicemiile ușor crescute ale diabetului de tip 2 pot să evolueze fără simptome pentru zece ani înainte să fie descoperite.
Drept urmare, complicațiile pot fi deja prezente la momentul diagnosticului diabetului de tip 2 deoarece debutul real al acestuia este adesea cu cel puțin cinci ani înainte.
În concluzie, diabetul de tip 2 se asociază cu o speranță de viață mai mică, iar diabetul de tip 1 cu o încărcare psihologică mai mare.