☰
Autor: Dr. Sorin Ioacără
Modificat: 28 mai 2022
Diabetul zaharat: Răspunsuri și Soluții
Prin deshidratare înțelegem o situație patologică (anormală) în care există o reducere semnificativă a conținutului de apă din organism. Ea însoțește o mulțime de afecțiuni, printre care și debutul diabetului, în special de tip 1.
Unele dintre aceste afecțiuni sunt foarte ușoare, dar din păcate unele ceva mai severe. Netratată la timp, deshidratarea poate deveni periculoasă, în special la copilul mic și la persoanele mai în vârstă.
Amețeala care însoțește deshidratarea este un semnal de alarmă. Deshidratarea poate fi atât de avansată încât devine chiar mai periculoasă decât boala care a dus la apariția ei.
Aproximativ 65% din corpul unui copil este reprezentat de apă. Procentul este la 70% la sugari și de 60% la adulți.
Cu cât procentul acesta este mai mare, cu atât mai rapid trebuie tratată deshidratarea. Drept urmare, cantitatea de apă care se pierde în fiecare zi și trebuie înlocuită prin aport din exterior este proporțional mai mare la copil față de adult.
În interiorul organismului, apa se află în cea mai mare parte în celule. Cu cât masa musculară este mai mare, cu atât mai mare va fi procentul de apă din interiorul celulelor. Apa din exteriorul celulelor reprezintă aproximativ 25% din greutatea corporală.
În majoritatea cazurilor deshidratarea se rezolvă ușor prin creșterea aportului de apă per os (pe gură). Copiii și persoanele mai în vârstă trebuie încurajate să bea multă apă.
Pentru copii, cel mai bine este să folosim săruri de rehidratare. Uneori este nevoie de administrarea apei sub formă de ser fiziologic în perfuzie. Acest lucru este esențial atunci când nu mai este posibilă administrarea pe gură (vărsături).
Senzația de amețeală arată nevoia unei hidratări rapide, care adesea nu se poate face decât printr-o perfuzie.
Există trei stadii de deshidratare:
Simptomele deshidratării depind de cât de multă apă s-a pierdut din organism. Într-o deshidratare ușoară pierderea de lichide duce la o scădere ponderală de sub 5% din greutatea inițială.
Ea se asociază cu sete moderată, rareori severă. Copilul are chef de joacă, iar adultul continuă treburile obișnuite. Frecvență cardiacă este normală. Pulsul se simte bine la încheietura mâinii.
Respirația este normală, ochii sunt strălucitori, iar plânsul este însoțit de lacrimi abundente. Evident, nu se face test la plâns doar pentru a constata acest lucru.
În deshidratarea ușoară, pliul cutanat rezultat prin strângerea pielii de pe burtă între două degete revine la normal imediat ce pielea este eliberată din strânsoare. Pielea redevine întinsă în mai puțin de două secunde.
Dacă se apasă pe o unghie, culoarea albă care apare în mod normal sub ea redevine roșie imediat (sub 2 secunde) după eliberarea presiunii de pe unghie.
Deshidratarea medie este definită ca o pierdere de lichide de 5-10% din greutatea corporală. Această deshidratare se asociază aproape invariabil cu sete intensă, gură uscată și oboseală.
În deshidratarea de nivel mediu apare adesea suplimentar și lipsă de chef pentru activitățile obișnuite, inclusiv pentru joacă la copii. În acest stadiu de deshidratare copilul, dar și adultul se supără ușor, aproape din orice.
Inițial apare o căutare avidă de apă sau sucuri. Destul de rapid însă persoana dshidratată devine apatică, "moale". Copiii mici cer să fie luați în brațe dacă sunt la plimbare. Persoanele mai în vârstă caută să se așeze cât mai repede pe o bancă.
Inima începe să bată din ce în ce mai repede, însă pulsul se simte din ce în ce mai slab la nivelul încheieturii pumnului. În deshidratarea medie, frecvența respirațiilor este ușor crescută, iar ochii sunt ușor adânciți în orbite, fără să aibă strălucire. Privirea sugerează mai degrabă oboseală, somnolență.
La sugari, fontanela este ușor adâncită atunci când sunt mângâiați pe cap. Într-o deshidratare medie, pliul de piele are nevoie de mai puțin de două secunde pentru a reveni la normal. Atenție! Revenirea nu este instantanee, ca la normal.
Timpul de recolorare capilară după apăsarea pe o unghie este de peste două secunde pentru revenirea la culoarea inițială. În deshidratarea medie temperatura pielii de la nivelul mâinilor și picioarelor începe să scadă.
În deshidratarea severă vom avea o pierdere de lichide importantă, de peste 10% din greutatea inițială. Scăderea în greutate poate fi importantă uneori. Gura devine foarte uscată, cu depozite albicioase pe limbă (limbă prăjită).
Apare o sete intensă, somnolență și lipsă de chef. Copilul intens deshidratat e morocănos, se "smiorcăie" și vrea să fie "lăsat în pace". Pulsul este foarte rapid, dar în același timp și foarte slab.
Un semn de mare gravitate este scăderea frecvenței cardiace, uneori sub 60-70 bătăi pe minut. Acest lucru este valabil în special în condițiile în care pulsul era mărit.
În această situație, bradicardia (scăderea sub normal a frecvenței cardiace) semnalizează pierderea iminentă a stării de conștiență și intrarea în comă.
În deshidratarea severă, frecvența respiratorie este mult mărită, iar ochii sunt adânc înfundați în orbite. Plânsul, adesea fără motiv va fi fără lacrimi.
Deshidratarea nu este doar o simplă pierdere de apă. Ea este însoțită de modificări în nivelul de sodiu (natriu), potasiu, bicarbonat și acizi din sânge. Aceste modificări contribuie semnificativ la severitatea problemei.
Nivelul de sodiu din sânge poate scădea foarte mult dacă rehidratarea apărută după diaree se face doar cu apă. Această scădere masivă a nivelului de sodiu poate da amețeală puternică, ce nu trece cu nimic.
Prin diaree se pierde mult sodiu, iar pe gura va intra doar apă. Dacă diareea persistă suficient de mult timp, rehidratarea doar cu apă duce la scăderea nivelului de sodiu din sânge prin diluare cu apă până la niveluri care pot duce la apariția edemului cerebral și a convulsiilor.
Rehidratarea copilului cu diaree trebuie făcută cu săruri de rehidratare (cumpărate de la farmacie). Senzația de amețeală se va ameliora treptat, pe măsură ce deficitul de apă și minerale se rezolvă și el.
Deshidratarea care apare în diabetul zaharat este însoțită de pierderi masive de sodiu și potasiu prin urină. Eliminarea urinară de apă și electroliți (sodiu, potasiu, clor...) este forțată de prezența glucozei și de aceea se numește diureză osmotică. Osmotic înseamnă forțat de particulele unei substanțe care atrage apa, numită substanță osmotică, în cazul nostru glucoza.
Lipsa unei cantități minime de insulină va duce la apariția în sânge a unor acizi organici numiți corpi cetonici. Ei vor consuma bicarbonatul din sânge. Scăderea lui poate duce la cetoacidoză diabetică.
Deshidratarea din diabetul zaharat este complexă, cu modificări multiple ale conținutului sângelui și celulelor. De aceea, tratamentul deshidratării severe, ce însoțește cetoacidoza diabetică trebuie făcută atent, sub supraveghere medicală dacă copilul a început să verse.
Deshidratarea apare în general printr-o combinație în proporții diferite de pierdere de apă și scădere a ingestiei de apă. Pierderile de apă pot fi crescute nu numai la nivel urinar și digestiv, dar și la nivelul pielii (de ex. febra) sau prin respirație.
Principalele cauze ale deshidratării sunt următoarele:
În concluzie, simptomele diabetului zaharat reprezentate de urinat des și mult, cu sete intensă consecutivă pot duce la deshidratare importantă în absența unui aport corespunzător de apă. Dacă au apărut vărsăturile, ingestia de apă nu mai este posibilă.
Din acest moment deshidratarea se accentuează într-un ritm mult mai rapid și poate deveni amenințătoare de viață. Consultați de urgență un medic în această situație.