☰
Autor: Dr. Sorin Ioacără
Modificat: 9 noiembrie 2020
Diabetul zaharat: Răspunsuri și Soluții
Descoperă aici: Ținte | Regim alimentar | Efort fizic | Automonitorizare glicemică | Insulina | Antidiabetice orale | Alte injectabile
În această pagină puteți găsi informații despre tratamentul diabetului zaharat și a complicațiilor sale. Tratamentul diabetului zaharat se bazează pe principiile generale ale ghidului Societății Americane de Diabet (ADA).
Ținta de hemoglobină glicozilată pentru marea majoritate a adulților este <7%. Mai important însă este timpul petrecut în normoglicemie, definit ca 70-180 mg/dl (3,9-10 mmol/l). Pentru aceeași valoare de HbA1c, riscul de apariție a complicațiilor este semnificativ mai mic la cei cu un timp petrecut în normoglicemie mai mare. Timpul petrecut în hiperglicemie și cel petrecut în hipoglicemie se anulează reciproc în impactul pe HbA1c.
Totuși, ambele perioade de timp contribuie la creșterea riscului pentru complicațiile cronice ale diabetului zaharat. Screeningul complicațiilor diabetului zaharat trebuie făcut la intervale foarte precise.
Principalul scop al dietei în prevenția și apoi tratamentul diabetului de tip 2 este în general scăderea în greutate. Acest lucru se aplică în prezența unui exces ponderal. Pentru acest scop reducerea numărului total de calorii este esențială. Nu contează în această situație raportul dintre glucide, lipide și proteine. În tipul 1 de diabet o deosebită importanță o are limitarea numărului de carbohidrați la o masă la maxim 30g.
Orice depășire este evident permisă, dar cu acceptarea unei evoluții glicemice proporțional mai proaste. Pentru ambele tipuri de diabet carbohidrații din alimentație trebuie să fie sursă bogată de vitamine. Alimentele bogate în hidrați de carbon, dar sărace în vitamine trebuie evitate.
Conform recomandărilor din dieta DASH, calitatea lipidelor din alimentație este mai importantă față de cantitatea lor. Se recomandă folosirea uleiului de măsline (doar la temperatura camerei).
Consumul de nuci și semințe este de asemenea încurajat. Nu se recomandă consumul de lipide care se prezintă într-o formă semilichidă sau solidă.
Efortul fizic reduce efectul negativ al factorilor de risc cardiovascular și îmbunătățește semnificativ starea de bine. Sensibilitatea la acțiunea insulinei este net ameliorată după un efort fizic. Toate beneficiile efortului fizic durează însă 24h. De aceea este esențial să facem efort fizic zilnic, pentru a menține neîntrerupte aceste beneficii. Efortul fizic ajută și în prevenția apariției diabetului de tip 2. El poate prelungi perioada de remisie tranzitorie la pacienții cu diabet zaharat de tip 1.
Senzorii de monitorizare continuă a glicemiei reprezintă cea mai bună soluție pentru monitorizarea glicemiei la pacienții cu diabet zaharat. Principala lor indicație este în diabetul zaharat de tip 1. Ei ar trebui sa fie următorul lucru de obținut, imediat după inițierea tratamentului cu insulină. Pacienții care nu au acces la senzori trebuie să își verifice periodic glicemia folosind un glucometru.
În diabetul zaharat de tip 1 recomand minim 6 glicemii pe zi, cu o valoare optimă la 8 glicemii / zi. În diabetul zaharat de tip 2 numărul testărilor variază de la caz la caz.
Tratamentul cu insulină în diabetul zaharat de tip 1 are indicație pentru supraviețuire. El se face fie cu injecții externe, fie cu o pompă de insulină. În cazul injecțiilor externe se folosesc două tipuri de insulină, una lentă și una rapidă. Cea lentă constă într-un analog bazal ce trebuie să acopere 24 de ore (1-2 injecții). El poate fi considerat antidot pentru zahărul produs de ficat. Insulina rapidă constă într-un analog rapid, ce trebuie să intre cât mai repede în acțiune și să se termine cât mai repede. Acest analog rapid este considerat antidot pentru zahărul din alimentație. În pompa de insulină se folosește doar un singur tip de insulină, analog rapid.
În diabetul zaharat de tip 2 supraviețuirea este cel mai adesea posibilă în absența insulinoterapiei. În acest caz indicația de insulinoterapie este pentru obținerea unui controlul metabolic mai bun.
Tratamentul cu insulină în diabetul zaharat de tip 2 se începe adesea cu un analog lent, singur sau asociat la alte opțiuni de tratament. Unii pacienți vor avea nevoie de introducerea treptată a altor prize de insulină, la mese.
Aceste noi prize de insulină vor fi adesea analogi rapizi. Astfel, se poate ajunge la un tratament similar cu cel din diabetul de tip 1. Este vorba de conceptul de tratament bazal bolus.
Tratamentul cu pastile este principala abordare în diabetul zaharat de tip 2. Recent există discuții în vederea utilizării unor preparate mai noi și în diabetul de tip 1, împreună bineînțeles cu insulina. Prima linie de tratament în diabetul de tip 2 este regimul alimentar împreună cu metformin. Când trebuie adăugată încă o pastilă la metformin aceasta trebuie să fie empagliflozin dacă pacientul are o boală cardiovasculară. În absența acesteia se pot adăuga oricare alte pastile, în funcție de context.
Principalele opțiuni de tratament oral pe care le putem adăuga la metformin sunt:
Fiecare dintre ele au avantaje și dezavantaje, care trebuie discutate cu atenție.
GLP1 (Glucagon Like Peptide 1) este un hormon secretat în mod normal de intestinul subțire ca răspuns la masă. El ajută celulele beta să își facă treaba mai bine. În prezența GLP 1 secreția de insulină declanșată de creșterea glicemiei este mai promptă și mai eficientă.
GLP 1 se găsește sub forma unui preparat farmacologic cu administrare subcutanată. Preparatele de GLP1 pot fi cu 2 administrări pe zi, o administrare pe zi sau cu o administrare pe săptămână. Administrarea de GLP 1 scade pofta de mâncare și se asociază cu o scădere persistentă în greutate de 2-6 Kg.